Pif & Ena Design

Archive for the ‘Costume populare si tendinte’ Category

Deoarece ne dorim sa mentinem vie traditia romaneasca va prezentam un scurt istoric al costumului popular:

Cea mai veche mărturie iconografică a felului de a se îmbrăca al oamenilor din spaţiul românesc  datează din neolitic şi este reprezentată de figurine ceramice din zona Craiovei, ale căror ornamente reproduc decorul costumului popular. Pentru epoca bronzului, dovezile arheologice  sunt mai numeroase şi se disting clar, atât podoabele de tipul salbei purtate la gât, cât şi cusăturile de pe haine. Statuetele au incizate chiar desenul croielii pieselor de costum: cămaşă, cătrinţe, bete, opreg cu ciucuri lungi.     Alexandru Odobescu, acum mai bine de 130 ani,  remarcase  similitudinea sau chiar identitatea între costumul nostru  popular (aşa cum îl ştia din  călătoriile prin toată ţara)  şi  costumul dacilor reprezentaţi pe Columna lui Traian:  Cămaşa cu mâneci strânsă la mijloc  şi  crestată la poale de ambele părţi, iţarii şi opincile ce le acoperă picioarele, gluga lăţoasă, sau sarica atârnată pe umeri… vălurile ce îmbrobodesc capul femeilor dace sunt maramele sătencelor noastre… Un alt document, în piatră,  este cel de la Adamclisi, unde apare cămaşa încreţită la gât (IA) şi fota.

Pe lângă consemnările diferiţilor cronicari, istorici, vizitatori, costumul românesc a atras atenţia  artiştilor, care au imortalizat  pe hârtie sau pe   pânză diverse  imagini  ale ţăranilor, păstrate în  biblioteci de la  Viena şi  Budapesta. Trebuie să amintesc şi interesul  manifestat de artişti  plastici români: Lecca, Szatmary, Tattarescu, Aman, Grigorescu, Andreescu.

În perioada 1838-1862,  s-a născut  şi  s-a închegat interesul pentru cunoaşterea etnografică a portului popular la românii ardeleni, astfel   la Braşov,  ASTRA  , sub conducerea lui George Bariţiu , organizează prima expoziţie etnografică şi se pune prolema adoptării unui costum naţional unic, acest lucru fiind imposibil,  având în vedere  diversitatea  şi specificitatea fiecărei comunităţi.

1867  este anul  când  Alexandru Odobescu  expune la Paris în cadrul expoziţiei universale obiecte de artă populară, considerând că  aceasta este parte din  arta  generală şi , datorită arhitectului francez al pavilionului românesc, acesta apare  cu numele de ROMÂNIA, separat de otomani. Se expun picturi, album cu 60 de  planşe cu imagini din mănăstiri, ţesături, broderii, scoarţe, colecţie completă  de costume populare naţionale, tezaurul de la Pietroasa  şi altele. Prima expoziţie universală  a avut loc la  Londra în anul 1851, când Tara Românească şi Moldova au  o prezenţă modestă. Urmează:

1878 -   Paris -  expoziţia este condusă de George Bibescu, avem 4  pavilioane:    Regal, Tutun, Petrol şi Restaurant-casă ţărănească cu  mici şi lăutari. România este  denumită ‘’Belgia Orientului’’, primeşte 1090 de premii şi locul 10 din 41 de ţări participante.

1929 – Barcelona- organizatori   Dimitrie Gusti, Sadoveanu, Samurcaş – cu o istorie a trecutului, a  bogăţiilor  şi activităţi intelectuale;

1937 – Paris – organizator Dimitrie  Gusti – începuturile şi originea poporului român, personaje ale basmelor româneşti, costume naţionale şi muzică  populară. Este prezent Fănică Luca cu naiul- profesor al lui Gheorghe Zamfir.

La multe alte expoziţii organizate de atunci, costumul popular apare în  ţinuta dansatorilor şi muzicanţilor, fără  a  fi  evidenţiat ca preocupare artistică reprezentativă pentru  noi.

În perioada comunistă, tradiţiile şi obiceiurile erau doar spectacole, apoi după  Revoluţie am renunţat  definitiv la identitatea noastră. Am acceptat cu  inconştienţă toate făcăturile  străine, începând de la  limbaj, muzică, îmbrăcăminte, comportament…

Tradiţiile se transmit din generaţie în generaţie, iar dacă acest lucru nu s-a întâmplat înseamnă că noi nu ne facem datoria.

Eu am avut şansa să  copilăresc la  sat şi să  prind încă  în viaţă acea  gospodărie  ţărănească  unde femeile se întâlneau în şezătoare , când fiecare îşi realiza  hainele şi obiectele casnice cu o iscunsinţă rară. Chiar dacă nu aveau şcoală, prin   culori, semne, cusături, îmbrăcămintea avea limbajul ei. Când te întâlneai cu un om pe drum, ştiai din ce sat este, unde merge, dacă este  însurat…, dar să nu intru în amănunte.

Concluzia mea este că am renunţat la ce aveam mai frumos, la hainele noastre  puţine şi sănătoase, că am călcat în picioare demnitatea acestui neam. Să ne mirăm că umblăm besmetici prin lume şi  „brandul’’ nostru au devenit ţiganii pe care îi văd la tv  îmbrăcaţi  în   costume populare?

Leontina Prodan

carol_popp_de_szatmary_-_targul_dragaica

◄ Back

Next ►

Picture 1 of 11

Elementul de noutate pe care il aduce firma Pif este respectarea unei traditii milenare pe aceste plaiuri: tesaturile realizate 100% din fibre naturale. Realizate exclusiv din fibre de in si canepa, continuare a unui proiect premiat la Geneva, hainele sunt usoare la purtat si se comporta bine in timp. Sunt haine cu personalitate si stil, haine care spun povesti. Sunt fragmente de tradiţii populare acordate cu fragmente de muzica, alcatuind o adevarată rapsodie!

Imbrăcamintea pe care v-o propunem are aer de sarbatoare prin multitudinea motivelor tradiţionale stilizate conferind şi o puternică simbolistica. O multitudine de valori tradiţionale se ingemaneaza îi aceste simboluri.

Pentru a vedea mai rapid pozele continute de slide va rugam  sa faceti click pe suprafata imaginilor.